În valea umbrelor cenușii...
Dincolo de timpul muritorilor...
Mi-am amintit că trăiesc...

Am vrut ca-n drumul meu spre neant...
Să mă aplec și să culeg o floare...dar..
Mi-am amintit că îmi lipsea iubirea...


În zgomotul de tropot al gândurilor cenușii
Când apăsarea și trecutul meu mă-nfiorau
Am încercat să mă las dus de voia soartei...dar
Mi-am amintit că soarta pentru mine era: pierzarea...

și rând pe rând amintirile ce nășteau speranțe mă-nduplecau
Să privesc dincolo de acest tărâm fără ieșire
Din întunerecul înfricoșat spre un viitor mai străluce...dar...
Mi-am amintit că îmi lipsea lumina...

Și-n amintirea clipelor târzii...
aievea...am auzit ecoul unei chemări...


"Am murit ca tu să trăiești...
Am cules spini ca tu să te bucuri de iubire...
de flori...de cer
Am ales întunericul mormântului rece ca tu să ai lumina...
crucea... ca valea umbrelor cenușii să fie doar o amintire..."

-----------------------------------------------

...sunt în paradisul luminilor multicolore...
amintirile mele se șterg rând pe rând...
acum mă bucur de flori, de soare, de culori

trăiesc... iubesc… pentru că odată...
undeva… dincolo de timpul muritorilor
în valea umbrelor cenușii...
M-a întâlnit Isus...

-Cristian Boariu-